Viața și activitatea academicianului Dumitru Ghițu reprezintă un exemplu elocvent de îmbinare armonioasă între excelența științifică și calitățile umane autentice. A fost, așa cum l-au caracterizat colegii și discipolii săi, un mare savant, un manager iscusit, un specialist de excepție, un om cumsecade și un coleg devotat. Aceste trăsături au definit nu doar cariera sa profesională, ci și felul în care a influențat oamenii și instituțiile din jurul său.

Născut la 13 ianuarie 1931, în satul Drepcăuți, raionul Briceni, Dumitru Ghițu provenea dintr-o familie de gospodari simpli, unde munca și responsabilitatea erau valori fundamentale. Copilăria și tinerețea sa i-au format un caracter puternic și o disciplină interioară care l-au însoțit întreaga viață. După cum amintea academicianul Mircea Bologa, el a fost sprijinul familiei, iar plecarea sa pe „drumul vieții” a însemnat asumarea unei misiuni clare: slujirea științei și a societății.

Activitatea sa profesională s-a legat de Institutul de Fizică Aplicată, unde, la începutul anilor ’60, a pus bazele unor colaborări durabile și a unei cariere științifice remarcabile. Acad. Gheorghe Duca îl descria ca pe un om profund și pragmatic, cu o gândire logică solidă, capabil să genereze idei și să le ducă la bun sfârșit. Dumitru Ghițu a fost un promotor consecvent al cercetării fundamentale, dar mai ales al celei aplicative, considerând că știința trebuie să ofere soluții concrete pentru societate.

În calitate de lider și manager, a bătut la toate ușile posibile pentru a obține sprijin în promovarea cercetării. Deși nu a fost întotdeauna susținut sau înțeles, nu a renunțat niciodată. Perseverența, consecvența și dorința de a face bine l-au caracterizat până la final. Era un om al faptelor, previzibil în decizii și realist în abordări, calități care i-au adus respectul colegilor.

Dincolo de realizările profesionale, Dumitru Ghițu a fost apreciat pentru modestia și umanitatea sa. Dr. Ion Holban sublinia că era o persoană de o inteligență impresionantă, dar lipsită de orgolii. Se saluta cu toată lumea, indiferent de funcție, se îmbrăca modest și se interesa sincer de bunăstarea cercetătorilor. Această apropiere față de oameni a creat în jurul său o comunitate unită, bazată pe respect și încredere.

Pentru colegii și discipolii săi, a fost un mentor adevărat. Dr. hab. Albina Nikolaeva, dr. hab. Fiodor Muntean și alți colaboratori au vorbit despre sprijinul necondiționat oferit de-a lungul anilor, atât în plan profesional, cât și uman. Dumitru Ghițu a format generații întregi de cercetători, considerând educația și continuitatea școlii științifice o responsabilitate esențială.

Activitatea sa științifică este impresionantă: peste 500 de lucrări publicate, două monografii, circa 25 de brevete de invenție, peste 35 de doctori în științe și 6 doctori habilitați formați sub îndrumarea sa. Recunoașterea internațională a venit firesc, prin calitatea de membru al unor academii prestigioase, titluri de Doctor Honoris Causa și medalii obținute la saloane internaționale de invenții.

În plan personal, Dumitru Ghițu se remarca prin optimism și elan tineresc. Visa să trăiască până la 88 de ani, considerând această cifră una simbolică. Din păcate, s-a stins din viață la 23 noiembrie 2008, la vârsta de 77 de ani, lăsând un gol profund în comunitatea științifică.

Așa cum afirma acad. Mircea Bologa, asemenea personalități nu dispar, ci rămân vii prin moștenirea lăsată. Dumitru Ghițu continuă să trăiască prin ideile sale, prin oamenii pe care i-a format și prin exemplul moral oferit. El rămâne un reper al excelenței științifice, al modestiei și al devotamentului față de știință și societate.